„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.”– Lucia Blaga, Sufletul Satului
Am avut ocazia să stam față în față cu veșnicia, să o vedem de-aproape în ochii limpezi ai oamenilor din munții Apuseni. Am fost onorați să cunoaștem adevărata bogăție, bogăție care locuiește în sufletele celor de acolo de sus și care împodobește casele modeste din cătunele uitate de lume. Am învățat că iubirea și credința sunt nestemate fără de preț și că sărăcia cade rușinată în fața acestor două virtuții. Am cunoscut oameni pe care i-am categoriza „săraci lipiți pământului” ,dar care ne-au lăsat să luăm parte la bogăția inimii lor, oameni care nu s-au lăsat până când nu ne-au dăruit din puținul lor o bucată de unt proaspăt, un pahar de lapte delicios sau un pălăneț fierbinte ca la buni acasa.
E de înțeles că nu dorim să minimalizăm sau să ignorăm condițiile mizere și situațiile nemiloase întâlnite acolo sus, doar că de fiecare dată, conștientizăm tot mai mult micimea darului nostru față de belșugul sufletesc care izvorăște din duhul acestor oameni pentru oricine dispus să se oprească la o vorbă. Noi nu putem decât să ne înclinăm și să le mulțumim pentru darurile și lecțiile cu care ne-au trimis acasa.
Mulțumim de asemenea tuturor voluntarilor pentru energia și implicarea oferită, sunteți cei care au făcut acest proiect să devină realitate înca o dată!
Articol de presa: FOTO: 100 de familii izolate din Munții Apuseni, ajutate de voluntari. De la lacrimi la zâmbete, de la daruri la lecții