Pe doamna Maria am întâlnit-o într-o iarnă friguroasă. Ne-am coborât din mașini și ne uitam în zare după fumul din hogeacuri.
Ne-am umplut mâinile cu daruri și am pornit la drum. După un deal am văzut o căsuță, mică, cu geamuri mici și scări mici. Ne-am tot uitat cum să intram și ne-am dat seama că nu avea poartă.
Am batut la ușă….și nu a răspuns nimeni. După ce am deschis ușa văzusem o bătrânică culcată în pat.
Avea o privire caldă și primitoare. Am stat toți langă ea, am povestit și ne-am bucurat de sufletul ei.
A trecut ceva timp și gândul că putem face mai mult pentru ea nu ne-a lasat. În luna mai ne-am întors la ea, de data aceasta cu mai multe daruri.
Am lucrat în echipă și am învățat cu adevărat ce înseamnă echipă. Camera bunicuței noastre s-a transormat într-o cameră comodă, cu paturi și mobilă și atmosferă primitoare.
Doamna Maria pentru noi a rămas și este bunica noastră care ne așteaptă cu drag de fiecare dată să îi trecem pragul.