fbpx

Povestea 5 – Aurelia

Categorie
Povesti

19 Septembrie 2020

Fiecare vizită pe care o facem, devine mereu și mereu mai emoționantă, tot mai încarcată de învățăturile bunului simț și de sentimentul că ești mic, mic față de imensitatea înțelepciunii și a dragostei pe care o poartă în inimi oamenii de sus.

Ieri am vizitat-o pe tanti Aurelia, care ne aștepta cu dor, cu merișoare proaspăt culese și cu o super plăcintă brânzoasă.

Misiunea noastră a fost să îi refacem podeaua într-una dintre încăperile locuinței, așa că zis și făcut.

Am eliberat încăperea cât ai zice „plăcintă”, iar apoi băieții au preluat munca grea și în cateva ore au reușit să facă miununi.

După-masa, camera doamnei A., arăta ca nouă și zâmbetul de pe privirea ei spunea totul. Toată ziua a chicotit de bucurie, dar acum se vedea cum îi venea de-a dreptul să râdă în hohote de fericire.

Râsul și zâmbetele stridente de pe chipul doamnei A. sunt cea mai mare răsplată de care noi putem avea parte, fiind tototdată o lecție de viață zdravănă despre cât de puțin ai nevoie ca sa fii cu adevarat fericit.

La plecare, dupa ce ne-a împodobit cu fel și fel de daruri, ne-a rugat ca data viitoare când o vizităm să îi aducem o Biblie cu litere mai mari fiindca cea pe care o răsfoiește de ani buni, are literele mici și nu mai reușește să le vadă limpede. Așa de multă simplitate și verticalitate într-o grăunță de om… ne înclinăm.🙏🏻

Împreună putem schimba lumea!

Distribuie povestea